opțiuni
  • info

13 definiții pentru cardama

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARDAMÁ, cardamale, s. f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kárdamon.

CARDAMÁ, cardamale, s. f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kárdamon.

cardamá sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/17 / V: cadalmá, ~ámă (Pl: ~me, cherdame) / Pl: ~~ale / E: ngr ϰάρδαμον] (Bot; reg) 1 (Șîs) ~-de-izvoare Năsturel (Nasturtium officinale). 2 (Îf ~amă) Drobușor (Isatis tinctoria). 3 (Șip) Creson (Lepidium sativum). 4 (Îc) ~-sălbatică Iarbă-lungă-de-lac (Cardaria de aba).

CARDAMÁ, cardamale, s. f. Plantă mică, erbacee, cu tulpina tîrîtoare, ramificată și cu flori mici, albe; crește mai ales prin jurul izvoarelor, pîraielor și prin mlaștini. Frunză verde cardama. ALECSANDRI, P. P; 344.

CARDAMÁ, cardamale, s. f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Ngr. kardamon.

CARDAMÁ ~le f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare și cu flori mici albe. /<ngr. kárdamon

cardamà f. plantă ce crește pe lângă izvoare și se mănâncă ca salată (Nasturtium). [Cf. gr. mod. KÁRDAMON].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cardamá s. f., art. cardamáua, g.-d. art. cardamálei; pl. cardamále, art. cardamálele

cardamá s. f., art. cardamáua, g.-d. art. cardamálei; pl. cardamále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARDAMÁ s. v. năsturel.

CARDAMÁ s. v. drob, drobușor.

CARDAMA s. (BOT.; Nasturtium officinale) năsturel, (reg.) bobîlnic, brîncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.

cardama s. v. DROB. DROBUȘOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cardamá (cardamále), s. f. – Plantă aromatică (Isatis tinctoria). Ngr. ϰάρδαμον „măcriș” (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvînt tc. neindentificat.

Intrare: cardama
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cardama
  • cardamaua
plural
  • cardamale
  • cardamalele
genitiv-dativ singular
  • cardamale
  • cardamalei
plural
  • cardamale
  • cardamalelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cardama, cardamalesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată și cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunză verde cardama. ALECSANDRI, P. P. 344. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.