optziuni
  • info

11 definitzii pentru carcai

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARCAÍ pers. 3 carcaie vb. IV. Intranz. (Despre unele pasari) A scoate sunete (neplacute) caracteristice speciei. Formatzie onomatopeica.

CARCAÍ pers. 3 carcaie vb. IV. Intranz. (Despre unele pasari) A scoate sunete (neplacute) caracteristice speciei. Formatzie onomatopeica.

carcaí vi [At: SHEZ. II 66 / V: ~kí carcaí (inv) garcaí / Pzi: pers: 3 carcaie / E: fo] 1 (D. unele pasari) A carai (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor inainte de roit. 3 A imita oracaitul broashtei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate de neintzeles Si: a carai. 5 A carti.

carcai v vz carcai

carcai v vz carcai

garcai[1] v vz carcai modificata

  1. In original greshit tiparit: garcai — LauraGellner

CIRCIÍ pers. 3 circiie vb. IV. Intranz. (Despre pasari) A emite sunete caracteristice. Umblam pe cararile umede printre ramuri impletite stirnind sturzi cu zbor tacut shi mierle care filfiiau circiind spariate. SADOVEANU O. III 319. Gaina care circiie seara dimineatza nu face ou. ◊ Fig. Tovarasha circii speriata shi se facu mica subt umarul lui. SADOVEANU P. M. 196.

carcai v. V. caraì.

círciĭ a í v. intr. (vsl. kŭrkati bg. kŭrkam. V. circ circota). Se zice despre gaina cind circiĭe in ainte de a oŭa shishĭ cauta loc. Rar shi chercanesc (Munt.).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

carcaí (a ~) vb. ind. prez. 3 carcaie imperf. 3 sg. carcaiá; conj. prez. 3 sa carcaie

carcaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. carcaie imperf. 3 sg. carcaía

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

carcaí carcaiesc vb. intranz. (ref. la gaini) A carai (Grad 2000). Forma onomatopeica (< car) (MDA).

Intrare: carcai
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carcai
  • carcaire
  • carcait
  • carcaitu‑
  • carcaind
  • carcaindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • carcaie
 (sa)
  • carcaie
  • carcaia
  • carcai
  • carcaise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • carcaie
 (sa)
  • carcaie
  • carcaiau
  • carcaira
  • carcaisera
garcai
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
carcai
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
carcai
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

carcaiverb

  • 1. (Despre unele pasari) A scoate sunete (neplacute) caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Umblam pe cararile umede printre ramuri impletite stirnind sturzi cu zbor tacut shi mierle care filfiiau circiind spariate. SADOVEANU O. III 319. DLRLC
    • format_quote Gaina care carcaie seara dimineatza nu face ou. DLRLC
    • format_quote figurat Tovarasha circii speriata shi se facu mica subt umarul lui. SADOVEANU P. M. 196. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.