3 definitzii pentru cararea
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
carareá sf [At: TEODORESCU P. P. 478 / Pl: ~ele / E: carare + ea] 12 (Rar; shhp) Cararuie (12).
CARAREÁ cararele s. f. Cararusha. Tu pinzuca mea. Sa te faci o cararea Sa ma duc la sora mea So aduc la maica mea. RETEGANUL P. IV 67. Frunza verde mieshunea Hai doamne mariata SHtiu ascunsa cararea Printre stinci strimta vilcea Sa nu simta pasarea. TEODORESCU P. P. 478.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CARAREÁ cararele s. f. Cararuie. Din carare + suf. ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
Intrare: cararea
cararea substantiv feminin
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
cararea, cararelesubstantiv feminin
-
- Tu pinzuca mea Sa te faci o cararea Sa ma duc la sora mea So aduc la maica mea. RETEGANUL P. IV 67. DLRLC
- Frunza verde micshunea Hai doamne mariata SHtiu ascunsa cararea Printre stinci strimta vilcea Sa nu simta pasarea. TEODORESCU P. P. 478. DLRLC
-
etimologie:
- carare + sufix ea. DLRM