caraitor ~oare [At: ALECSANDRI T. 392 / Pl: ~i ~oare / E: carai + tor] 1 a Care caraie (1). 2 sf (Trs) Scartzaitoare cu care se alunga pasarile. 3 sf (Fig) Termen injurios intrebuintzat la adresa tziganilor Si: cioara. 4 sm (Arg) Hotz.

CIRIITÓR OÁRE ciriitori oare adj. Care ciriie. Pasari ciriitoare. ♦ (Substantivat f.) Scirtziitoare cu care se alunga pasarile. Prin unele partzi precum bunaoara prin Ardeal gospodarii au un soi de aparate de lemn numite ciriitori...; acestea au mai multe spitze cari prin invirtirea rotzii lovesc intrun clempush intzepenit in fusul lor producind scirtziierea care are de scop sa spatie pasarile. PAMFILE A. R. 148. Pronuntzat: rii.

ciriitoáre f. pl. orĭ (d. ciriĭ). Jucarie (numita shi sfiriitoare) care shĭo fac copiiĭ gaurind o nuca pin care trec un betzishor iĭ leaga cu sfoara iĭ atirna o greutate (de ordinar un cartof) shil fac sa se invirteasca desfashurind sfoara pin alta gaura laterala. Se fac shi unele de lemn orĭ de tinichea shi se invirtesc c’o singura mina agitindule in aer. Acestea se pot numi shi piriitorĭ plesnitorĭ saŭ scirtziitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ in vechime ciriitoarea inlocuĭa clopotu bisericiĭ in Vinerea shi Simbata din saptamina patimilor.

caraitoáre (obiect) (rai) s. f. g.d. art. caraitórii; pl. caraitóri

caraitoáre (instrument) s. f. (sil. rai) g.d. art. caraitórii; pl. caraitóri