optziuni
  • info

11 definitzii pentru caraiala

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARAIÁLA caraieli s. f. Faptul de a (se) carai. 1. Sunet caracteristic neplacut scurt shi gutural produs de unele pasari; carait1. 2. Fig. (Fam.) Cartire; cearta. [Pr.: raia] Carai + suf. eala.

CARAIÁLA caraieli s. f. Faptul de a (se) carai. 1. Sunet caracteristic neplacut scurt shi gutural produs de unele pasari; carait1. 2. Fig. (Fam.) Cartire; cearta. [Pr.: raia] Carai + suf. eala.

caraiála sf [At: COSTINESCU / V: ga~ (reg) ~rai~ gar~ / Pl: ~iéli / E: carai + eala] 1 (D. unele pasari) Emisiune de sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale Si: caraire (1) carait1 (1) caratura (1). 2 (Ccr) Sunet caracterisic neplacut scurt shi gutural produs de unele pasari Si: caraire (2) carait1 (2) caraitura (2). 3 (Fig; fam) Cartire. 4 (Fig; fam) Cearta.

CIRIIÁLA ciriieli s. f. 1. Sunet produs de diferite pasari (mai ales de ciori shi de gaini). Cind se zvoni de ziua din virful acestui paltin ieshi o ciriiala crincena shi o pereche de corbi cazu aproape in carul lui lordache croncanind shi plesnind din aripi. GALACTION O. I 287. 2. Cirtire cearta. Cam cu ciriiala cam cu sila fu nevoit sa treaca. ISPIRESCU L. 153. K sa nu ramiie nici urma de ciriiala intre noi. ISPIRESCU la TDRG.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caraiála s. f. g.d. art. caraiélii; pl. caraiéli

caraiála s. f. (sil. raia) g.d. art. caraiélii; pl. caraiéli

ciriiala

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CARAIÁLA s. carait. (~ de gaina.)

CARAIÁLA s. v. ciondaneala ciorovaiala.

CIRIIALA s. ciriit. (~ de gaina.)

ciriiala s. v. CIONDANEALA. CIOROVAIALA.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caraiala caraieli s. f. cearta

Intrare: caraiala
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraiala
  • caraiala
plural
  • caraieli
  • caraielile
genitiv-dativ singular
  • caraieli
  • caraielii
plural
  • caraieli
  • caraielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caraiala, caraielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) carai. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Sunet caracteristic neplacut scurt shi gutural produs de unele pasari; carait. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: carait
      • format_quote Cind se zvoni de ziua din virful acestui paltin ieshi o ciriiala crincena shi o pereche de corbi cazu aproape in carul lui lordache croncanind shi plesnind din aripi. GALACTION O. I 287. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar Cearta, ciondaneala, ciorovaiala, cartire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cearta ciondaneala ciorovaiala cartire
      • format_quote Cam cu ciriiala cam cu sila fu nevoit sa treaca. ISPIRESCU L. 153. DLRLC
      • format_quote K sa nu ramiie nici urma de ciriiala intre noi. ISPIRESCU la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Carai + sufix eala. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.