3 definiții pentru caracă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caracă sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr caraque] (Mrn) Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi până la sfârșitul sec. XVI.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARÁCĂ s. f. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli și italieni. (< fr. caraque, it. caracca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: caracă
caracă (pl. carace) substantiv feminin
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
caracă (pl. carăci) substantiv feminin
| substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||