opțiuni
  • info

9 definiții pentru carabăț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABẮȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.

carabắț sm [At: MARIAN, INS. XII, 309 / V: ~bét, ~béte, ~béț, cărăbéte / Pl: ~beți / E: ns cf cărăbuș, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte. 2 Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țânțarului sau a strechei. [Var.: carabéte s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.

CARABÉTE s. m. v. carabăț.[1]

  1. În original, acc. CARÁBETE, evident greșit. — LauraGellner

carabéte sm vz carabăț

CARABÉTE s. m. v. carabăț.

CARABÉTE s. m. v. carabăț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

carabắț (reg.) s. m., pl. carabéți

carabăț s. m., pl. carabéți

Intrare: carabăț
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabăț
  • carabățul
  • carabățu‑
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabăț
  • carabățului
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabete
  • carabetele
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabete
  • carabetelui
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

carabăț, carabețisubstantiv masculin

  • 1. regional Larvă acvatică a unor insecte. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.