2 definiții pentru cara
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
*cará (înv.) s. f., art. caráua, g.-d. art. carálei, pl. carále, art. carálele
cará (= caró) s. f., pl. carále
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: cara
cara substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||