capot¹ ai [At: NEGRUZZI, S. I, 281 / E: fr capot] (Înv; la jocul de cărți) 1 (Îe) A face (pe cineva ) ~ A nu lăsa pe cineva să facă o levată. 2 (Pex; îae) A câștiga un mare avantaj asupra cuiva Si: a da gata.

CAPÓT¹ adj. invar. (Învechit, în limbajul jucătorilor de cărți; numai în expr.) A face (pe cineva) sau a fi capot = a nu lăsa pe ceilalți jucători (sau a nu fi lăsat) să facă nici un joc, a-l face (sau a fi) marț; p. ext. a cîștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l face praf, a-l da gata. N-ai prins nici o carte și ești capot. HOGAȘ, DR. 220. Să vă fac eu o suplică cu litere latine și veți vedea cum voi face capot pre ministru cu tot departamentul său. NEGRUZZI, S. I 281.

CAPÓT¹ adj. invar. (Înv., în limbajul jucătorilor de cărți, în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; p. ext. a câștiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

CAPÓT² s.n. (Franțuzism) Lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. [Pl. -turi. / < fr. capot].

CAPÓT² s. n. lovitură la jocul de cărți, dată de un jucător care nu face nici o levată. (< fr. capot)

capót¹ (la jocul de cărți) (înv.) (în expr. a face ~) adj. invar.

capót adj. invar.

capót (la jocul de cărți) s. n., pl. capóturi