CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scandurilor la un perete exterior la un acoperish etc. astfel incat fiecare scandura sa o acopere pe precedenta pe o latzime de 2 cm. Din tc. kaplama.

caplama¹ sf [At: DAMÉ T. 95 / Pl: ~le / E: tc kaplama] 1 Mod de prindere a scandurilor la un perete exterior la un acoperish etc. astfel incat fiecare scandura sa acopere scandura precedenta pe o latzime de 2 cm. 2 Perete sau podea de scanduri prinse caplama¹ (1).

caplama² sf [At: H XIV 437 / Pl: nct / E: ns cf caplama¹] (Inv) SHuba (captushita cu blana).

caplamá³ sf vz capama

CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scandurilor la un perete exterior la un acoperish etc. astfel incat fiecare scandura sa acopere scandura precedenta pe o latzime de 2 cm. Din tc. kaplama.

CAPLAMÁ ~le f. (la un perete un acoperish etc.) Mod de prindere a scandurilor astfel incat fiecare scandura sa acopere scandura precedenta pe o latzime de 2 cm. /<turc. kaplama

caplamà f. imbucatura marginilor podelii sau a tavanului (la casele tzaraneshti). [Turc. KAPLAMA acoperamant].

caplamá f. (turc. kaplama acoperire lucru captushit. V. capama). Imbucarea a doŭa grinzĭ la casele tzaraneshtĭ.

caplamá (capla) s. f. art. caplamáua g.d. art. caplamálei

caplamá s. f. (sil. pla) pl. caplamále

caplamá caplamále s.f. (inv.) 1. manta captushita cu blana; shuba. 2. imbucatura marginilor podelii sau tavanului.