capanlâu sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. I, 240 / V: ~liu, caba~ / Pl: ~âi / E: tc kapanly] (Tcî) 1 Furnizor pentru capan (1). 2 (Fig) Retrograd.

capanlău m. odinioară, neguțător turc care venia în țară să cumpere dela săteni proviziunile (grâu, unt, miere, său) pentru îndestularea Împărăției și a garnizoanelor din cetățile dunărene: capanlăii au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe șase lei chila și pe cinci parale ocaua de unt și de miere GHICA. [Turc. KAPANLY (v. capan)].

capanlîŭ m. (turc. kapanly, d. kapan, capan). Vechĭ. Negustor Turc care venea în Țara Românească și Moldova p. aprovizionarea armateĭ turceștĭ.