3 definiții pentru cantatrice
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cantatrice ț. cântăreață de profesiune care are talent și cântă pe scenă.
*cantatríce f. (lat. cantátrix, -tricis). Rar. Cîntăreață de profesiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîntăréț, -eáță s., pl. f. ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal, acela care cîntă la strană în biserică. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cantatrice
cantatrice substantiv feminin
| substantiv feminin (F104) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||