7 definitzii pentru cantabru (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CANTÁBRU A cantabri e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care facea parte dintro veche populatzie din Spania supusa de romani dupa o indelungata rezistentza. 2. Adj. Care apartzine cantabrilor (1) privitor la cantabri. Din fr. cantabres.
cantábri smp [At: DEX2 / E: fr Cantabres] Veche populatzie din Spania supusa de romani dupa o indelungata rezistentza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CANTÁBRI s. m. pl. Veche populatzie din Spania supusa de romani dupa o indelungata rezistentza. Din fr. Cantabres.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
Cantabri pl. 1. (Muntzii) partea Pirineilor spanioli in Biscaya; 2. popor din vechea Spania cari locuiau la S. de golful Gasconiei.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cantábru (tabru) adj. m. s. m. pl. cantábri art. cantábrii; adj. f. s. f. cantábra pl. cantábre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de gall
- actziuni
cantábri s. m. pl. (sil. bri)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
CANTABRI (< fr. lat.) s. m. pl. Veche populatzie din Pen. Iberica ashezata la izvoarele Ebrului shi supusa de romani in anul 25 i. Hr.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: can-ta-bru
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cantabru, cantabrisubstantiv masculin cantabra, cantabresubstantiv feminin
- 1. Persoana care facea parte dintro veche populatzie din Spania supusa de romani dupa o indelungata rezistentza. DEX '09
etimologie:
- cantabres DEX '09