8 definiții pentru canonarh
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.
CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
canonárh sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ngr ϰανονάρχης] Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Ngr. kanonárhis.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANONÁRH ~i m. Călugăr care orânduiește slujba în strană la mănăstirile și catedralele ortodoxe. /<ngr. kanonarhis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canonárh s. m., pl. canonárhi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canonárh s. m., pl. canonárhi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
canonarh (Biz.) (< gr. ϰανονάρχης) sau protocanonarh (πρωτοϰανονάρχης), cântăreț care conducea cântarea canoanelor (2) și se îngrijea de tipic*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
canonárh, canonarhi s. m. 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei în m-rile și catedralele ortodoxe. 2. (Înv.) Primul psalt în bisericile mai mari (cântând mai ales canoanele). – Din gr. kanonarhis.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M16) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
canonarh, canonarhisubstantiv masculin
- 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- kanonárhis DEX '98 DEX '09