7 definiții pentru canceu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cancéu sn vz cancioc
cancéŭ n., pl. eĭe (ung. kancsó. V. borcan). Trans. Cană mare de scos vin. Canciog. – Și cînceu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CANCÉU s. v. cană, cancioc, căuș, urcior.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
canceu s. v. CANĂ. CANCIOG. CĂUȘ. URCIOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cancéu, canceauă, s.n. – (reg.) Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: „Pe masă canceu cu vin, / Lângă el paharu plin” (Bilțiu, 1996: 387). – Din magh. kanczó „carafă, cană” (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cancéu, canceauă, s.n. – Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: „Pe masă canceu cu vin, / Lângă el paharu plin” (Bilțiu 1996: 387). – Din magh. kanczó „carafă, cană”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CANCEU (< magh.) s. n. Cană de ceramică smălțuită și decorată, înaltă, cu gîtul strîmt, cu buza largă și cu mîner; răspîndită în Transilvania.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||