CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

canavá sf [At: ODOBESCU, S. I, 482 / V: ~nevá / Pl: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].

CANAVÁ ~le f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas

canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).

canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.

canavá (urzeală, țesătură) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále, art. canaválele

canavá (urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále

canava

canavá (canavále), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).