O definiție pentru camerleng
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
camerléng (-gi), s. m. – Șambelan. It. camarlengo (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: camerleng
camerleng substantiv masculin
| substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)