O definiție pentru calicoteriu
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CALICO-2 „calciu, calcar, pietriș”. ◊ gr. khalix, ikos „var, pietriș” > fr. chalico-, engl. id. > rom. calico-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc pe pietrișuri; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer erbivor din eocen, de talie mare, cu picioarele anterioare mai înalte decît cele posterioare.
Intrare: calicoteriu
calicoteriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)