CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic albargintiu moale foarte raspandit in natura sub forma de combinatzii. 2. Sare a calciului (1) intrebuintzata k medicament in anumite cazuri de decalcifiere a organismului. Din fr. calcium.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic albargintiu moale foarte raspandit in natura sub forma de compushi. 2. Saruri ale calciului (1) intrebuintzate k medicament in anumite manifestari de decalcifiere a organismului. Din fr. calcium.

CÁLCIU s. m. 1. Element chimic metalic albargintiu foarte raspindit in natura sub forma de saruri (carbonat clorat sulfat fosfat). 2. Saruri ale calciului (1) intrebuintzate k medicament cu scop preventiv shi curativ in anumite manifestari de decalcifiere a organismului. Injectzii de calciu.

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic albargintiu foarte raspandit in natura sub forma de saruri. 2. Saruri ale calciului (1) intrebuintzate k medicament in anumite manifestari de decalcifiere a organismului. Fr. calcium.

CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalinopamantos albargintiu raspandit foarte mult in natura sub forma de saruri. 2. Medicament compus din saruri de calciu (1) folosit mai ales contra manifestarilor de decalcifiere a organismului. [Pron. ciu. / < fr. calcium cf. lat. calx var].

CÁLCIU s. n. 1. metal alcalinopamantos moale albargintiu. 2. medicament contzinand calciu (1). (< fr. calcium)

CÁLCIU n. Metal de culoare albaargintie raspandit in natura sub forma de compushi avand diferite intrebuintzari in constructzii in industrie in medicina etc. [Sil. ciu] /<fr. calcium

calciu n. metal alb galbuiu ce se scoate din var (izolat de Davy in 1908).

*cálciŭ n. (d. lat. calx cálcis var). Chim. Un metal alb galbiŭ bivalent care se obtzine descompunind calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.

cálciu [ciu pron. cĭu] s. n. art. cálciul; simb. K

cálciu s. n. [ciu pron. ciu] art. cálciul; simb. K

calciu

calciu.

ACETILURA DE CÁLCIU s. v. carbid.

CALCIU (< fr. {i}; {s} lat. calc „var”) s. n. Element chimic (K; nr. at. 20 m. at. 4008 p. t. 842848°C; p. f. 1.439°C) metal albargintiu moale din familia metalelor alcalinopamintoase. Se gaseshte in natura numai sub forma de combinatzii (calcar gips etc.). Se prepara prin electroliza unui amestec de clorura de calciu anhidra shi fluorura de calciu. In combinatzii functzioneaza in starea de valentza. 2. Face parte din compozitzia organismului animal avind un rol plastic in formarea tzesutului osos. Compushii sai au multiple utilizari in constructzie in industrie etc. shi in terapeutica (pentru recalcificare k antialergic shi sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy shi J.J. Berzelius.

K simbol chimic pentru Calciu.

calciu s. n. 1. shampanie. 2. intaritoare / energizanta.

a avea o cadere de calciu expr. (adol.) a ejacula

a zugravi in calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casa.

ai nevoie de un calciu? expr. (glum.) 1. tzie rau? 2. eshti singur(a)? 3. pot satzi ofer ceva de baut?

te fac un calciu? expr. (glum.) 1. tzie rau? 2. eshti singura? 3. pot satzi ofer ceva de baut?