CALCIFÚG, -Ă adj. (Despre plante) Care nu suportă solul calcaros. [< fr. calcifuge].

CALCIFÚG, -Ă adj. (despre plante) care nu suportă solurile calcaroase. (< fr. calcifuge)

calcifúg adj. m., pl. calcifúgi; f. sg. calcifúgă, pl. calcifúge

CALCI-₂ „calciu, calcar, calcaros”. ◊ L. calx, cis „piatră de var, calcar” > fr. calci-, it. id., engl. id. > rom. calci-. □ ~col (v. -col₁), adj., care vegetează pe solurile calcaroase; ~fer (v. -fer), adj., care conține calciu; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., sensibilitate mărită la calciu a unor țesuturi organice; ~fil (v. -fil₁), adj., care preferă solurile bogate în calciu; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Afinitate pe care o au unele plante pentru solurile calcaroase. 2. Afinitate anormală a unor țesuturi organice pentru sărurile de calciu, pe care le fixează; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) care nu poate crește pe solurile calcaroase; sin. calcifob; ~gen (v. -gen₂), adj., care produce calcar; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit pentru determinarea calciului din sol; ~mielie (v. -mielie), s. f., procent ridicat de calciu din măduva osoasă; ~penie (v. -penie), s. f., lipsă de calciu în țesuturile organice; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a calciului în țesuturi; ~rahie (v. -rahie), s. f., prezență a calciului în lichidul cefalorahidian; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea sărurilor de calciu în scop terapeutic; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a calciului în urină; ~vor (v. -vor), adj., (despre vegetale) care scobește cavități în rocile de calcar.