CALARÉTZ EÁTZA calaretzi e adj. s. m. s. f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care calareshte (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calarash (1). 2. S. m. Denumire data unor piese shi instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fishe dintro cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U care se ashaza rasturnata pe bratzele unei balantze pentru a obtzine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U care serveshte la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otzel shi de beton folosita k armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. Lat. caballaricius.

calarétz ~eátza [At: M. COSTIN ap. LET. I 315 / 6 / Pl: ~i ~e / E: ml caballaricius ia ~ium] 12 smf a (Persoana) care calareshte. 3 sm (Inv) Calarash. 4 sm Placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fishe dintro cartoteca de biblioteca sau de contabilitate Si: calaretz. 5 sm Piesa mica de sarma de forma literei U care se ashaza rasturnata pe bratzele unei balantze pentru a obtzine echilibrul. 6 sm Piesa mica de sarma de forma literei U care serveshte la inchiderea unui circuit. 7 sm Bara scurta de otzel shi de beton folosita k armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat.

CALARÉTZ EÁTZA calaretzi e adj. subst. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care calareshte (sportiv) care practica calaria. ♦ (Inv.) Calarash (1). 2. S. m. Denumire data unor piese shi instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fishe dintro cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U care se ashaza rasturnata pe bratzele unei balantze pentru a obtzine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U care serveshte la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otzel shi de beton folosita k armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat. Lat. caballaricius.

CALARÉTZ EÁTZA calaretzi e s. m. shi f. I. 1. Persoana care calareshte; amator sau specialist in calarie. Auzi trecind un calaretz il auzi cum coteshte pe dupa dealul Merilor. CAMILAR TEM. 130. Din Poienitza vine domol la vale un calaretz tinar in buiestru tzacanit. CARAGIALE O. I 368. Domnishoara prima shi ultima calareatza de fortza a companiei da tircoale in arena pe veteranul ei armasar alb. CARAGIALE N. F. 71. Precum gindesc Meleli va cishtiga caci e bun calaretz. NEGRUZZI S. I 40. 2. (Invechit la masculin) Soldat din cavalerie; calarash. [Calul] era demult deprins cu shaua shi shtia chiar ceasul de dimineatza la care pornea inspre cimp k sashi poarte calaretzul prin fatza regimentului. GIRLEANU L. 33. A venit un tilhar de general cu un regiment de calaretzi shi toate oalele mi lea spart. RETEGANUL P. II 20. Calaretzii implu cimpul shi roiesc dupa un semn SHi in caii lor salbateci bat cu scarile de lemn. EMINESCU O. I 148. A trimis pe loc pre capitanul Turculetz co straja de calaretzi. NEGRUZZI S. I 170. ◊ (Adjectival) Pleca... luind cu dinshii shi mai multzi ostashi calaretzi shi inarmatzi. ISPIRESCU L. 134. Garda calareatza nu shtim de cit era. BALCESCU O. I 14. II. (Numai la m.) Denumire data unor piese shi instrumente: a) numele unor piese mici de fier prin care se trec firele la razboiul de tzesut; b) piesa mica de fir de platina care se ashaza pe bratzele unei balantze analitice pentru a obtzine echilibrul balantzei; c) (la pl.) armaturi scurte intro piesa de beton armat.

CALARÉTZ EÁTZA calaretzi e s. m. shi f. I. S. m. shi f. Persoana care calareshte. ♦ (Inv.) Calarash. II. S. m. Denumire data unor piese shi instrumente: a) numele unor mici piese de fier prin care se trec firele la razboiul de tzesut; b) piesa mica de fir de platina care se ashaza pe bratzele unei balantze analitice pentru a obtzine echilibrul; c) (la pl.) armaturi scurte intro piesa de beton armat. Lat. *caballaricius.

calarétz eátza s. shi adj. pl. f. etze (d. calare). Care umbla calare: un calaretz o baterie calareatza. Figura in jocu de shah. La Romanĭ cavaler om din clasa care era intre optimatzĭ shi plebe.