11 definiții pentru caicciu
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayıkçı.
caicciu sm [At: LET. II, 171/14 / V: ~cgiu / P: ca-ic~ / Pl: ~cii / E: tc cayikci] Conducător de caic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. Caicciul care-l luase să-l treacă Dunărea, simțindu-l cu parale în chimir, l-ar fi omorît ca să-l jefuiască. GHICA, S. 303. – Variantă: caicgíu (ODOBESCU, S. II 496) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
caicciu m. conducător de caice, luntraș turc. [Turc. KAYIKČY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caiccíŭ m. (turc. kaĭikĕy). Proprietar saŭ conducător de caic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caicgiu sm vz caicciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAICGÍU s. m. v. caicciu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caiccíu (ca-ic-) s. m., art. caiccíul; pl. caiccíi, art. caiccíii (-ci-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caiccíu s. m. (sil. ca-ic-), art. caiccíul; pl. caiccíi, art. caiccíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ca-ic-ciu
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
caicciu, caicciisubstantiv masculin
- 1. Conducător de caic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caicciul care-l luase să-l treacă Dunărea, simțindu-l cu parale în chimir, l-ar fi omorît ca să-l jefuiască. GHICA, S. 303. DLRLC
-
etimologie:
- kayıkçı DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.