11 definiții pentru caia
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAIÁ, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”. corectată
CAIÁ, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
caiá sf [At: POLIZU / Pl: ~iele / E: tc cayar] (Pop) Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale Si: (dep) câi3 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIÁ, caiele, s. f. Cui de potcoavă. Murgul ți-l potcovești Cu potcoave de argint... Caiele de sîrmă groasă, Să ție la piatră deasă. ȘEZ. I 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIÁ, caiele, s. f. Cui de potcoavă. – Comp. tc. kayar „potcoavă cu ghimpi”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAIÁ caiéle f. Cui cu ajutorul căruia se prinde potcoava de copita calului sau a altor animale de tracțiune. [Sil. ca-ia] /<turc. kayar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caia f. cuiul de potcoavă la cismă sau la piciorul calului: cioboaie cu călcâiul potcovit cu caiele [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caĭá f. (poate d. germ. keil, cuĭ, pl. keile, de unde caĭele, caĭa, dacă nu maĭ degrabă d. turc. kaĭar, potcoavă cu colțĭ). Cuĭ de potcoavă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caiá s. f., art. caiáua, g.-d. art. caiélei; pl. caiéle, art. caiélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caiá s. f., art. caiáua, g.-d. art. caiélei; pl. caiéle, art. caiélele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caia, pl. caiele
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caiá (caiéle), s. f. – Cui de potcoavă. Tc. kaye, cf. kayar „potcoavă cu țepi, împotriva alunecării” (Șeineanu, II, 76; Tiktin; DAR). După Scriban, din germ. Keil, ipoteză puțin probabilă (după Philippide, Principii, 33, din lat. *clavella).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F155) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caia, caielesubstantiv feminin
- 1. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Murgul ți-l potcovești Cu potcoave de argint... Caiele de sîrmă groasă, Să ție la piatră deasă. ȘEZ. I 9. DLRLC
-
etimologie:
- kayar „potcoavă cu colți” DEX '09 DEX '98