caftangiu¹ sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 339 / V: ~ngi / Pl: ~ii / E: tc kaftancî] (Înv) 1 Rang al persoanei care păstrează caftanele (1). 2 Persoană cu rangul de caftangiu (1). 3 (Îc) Caftangi-bașa Rang al boierului mai mare peste garderoba domnească, care punea caftanul (1) pe spatele noilor boieriți. 4 (Îae) Boier cu rang de caftangi (3)-bașa.

caftangiu², ~ie smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ii, ~ie / E: cafti + -angiu] (Arg) 1-2 (Persoană) care caftește.

caftangiu m. odinioară, slujbașul Curții care prezenta Domnului caftanul și-l punea pe spatele nouilor boieriți, [Turc. KAFTANDJI].

caftangíŭ m. Slujbaș care punea caftanu pe umeriĭ domnuluĭ și aĭ noilor boĭeriți.

caftangíu, caftangíi, s.m. (înv.) slujbaș al Curții domnești care prezenta caftanul și-l așeza pe spatele celui onorat cu titlul boieresc de către domnitor.

caftangiu -oaică, caftangii -oaice s. m., s. f. bătăuș.^[1]