10 definiții pentru cafe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

café sn vz cafeu

CAFÉ s.n. (Franțuzism) Cafea. [< fr. café].

CAFE n.: ~-concert [pr.: café-consér] 1) Muzică instrumentală de largă accesibilitate, executată într-un restaurant. 2) Spectacol de gen ușor, conținând numere recreative (dansuri, acrobații, cântece); spectacol de revistă; varieteu. / Cuv. fr.

CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

CAFÉ-CONCÉRT s. n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. și: -conser] – Din fr. café-concert.

café-bar s. n. Local unde se servesc cafele și băuturi alcoolice ◊ „Rețeaua comercială din cartierul Drumul Taberei se va mări cu încă patru unități ce urmează să se deschidă în complexele nr. 4 și 11. Este vorba de un cafe-bar, de magazinul universal «Favorit», de o cofetărie și de un bufet-braserie.” I.B. 3 VIII 67 p. 3. ◊ „O scurtă escală la cafe-barul «Carpați». Și, pentru reconfortare, un «Sintonic» cu gheață.” I.B. 22 V 74 p. 6; v. și R.l. 17 X 70 p. 1, Sc. 25 III 74 p. 4 (din cafe[nea] + bar; M. Avram în SCL 3/72 p. 297; DEX-S)

café-concert s. n. (spect.; franțuzism) Gen muzical specific spectacolelor prezentate într-un restaurant ◊ „În 42 de restaurante au debutat orchestre de café-concert. I.B. 6 VII 74 p. 5. ◊ „Pentru această parte a restaurantului a fost prevăzut, în locul unei orchestre, un pianist care va susține un program de café-concert. R.l. 3 XII 77 p. 5 [pron. cafe-consér] (din fr. café-concert; DN3, DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

café (local) (rar) s. n., pl. caféuri

café (local) s. n., pl. caféuri

café-concert (fr.) [cert pron. ser] s. n.

Intrare: cafe
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cafe
  • cafeul
  • cafeu‑
plural
  • cafeuri
  • cafeurile
genitiv-dativ singular
  • cafe
  • cafeului
plural
  • cafeuri
  • cafeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)