CADUCÉU caducee s. n. Sceptrul lui Hermes reprezentat printrun baston cu doua aripioare in varf care se incolacesc doi sherpi care in Antichitatea grecoromana simboliza intzelegerea shi comertzul. Din lat. caduceum fr. caducée.

caducéu sn [At: CALINESCU E. O. I 18 / Pl: ~ee / E: lat caduceum fr caducée] Sceptru al lui Hermes reprezentat printrun baston cu doua aripioare la varf inconjurat de doi sherpi care in Antichitatea grecoromana reprezenta pacea shi comertzul.

CADUCÉU caducee s. n. Sceptrul lui Hermes reprezentat printrun baston cu doua aripioare in varf inconjurat de doi sherpi care in antichitatea grecoromana simboliza pacea shi comertzul. Din lat. caduceum fr. caducée.

CADUCÉU s.n. Sceptru in forma de baston incolacit de doi sherpi semn distinctiv al lui Hermes (Mercur) zeul comertzului. [Pl. uri. / < lat. caduceum cf. fr. caducée].

CADUCÉU s. n. sceptru incolacit de doi sherpi semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur) simbolizand pacea shi comertzul. (< lat. caduceus fr. caducée)

CADUCÉU ~e n. Sceptru al zeului grec Hermes constand dintrun baston cu doua aripioare in varf shi inconjurat de doi sherpi. [Sil. duceu] /<lat. caduceum fr. caducée

caduceu n. 1. Mit. varga incolacita de doi sherpi atributul zeului Mercuriu; 2. simbolul pacii atributul comertzului.

*caducéŭ n. pl. eĭe (lat. cadúceus shi cadúceum din caducéum care vine d. vgr. kerýkeion d. kéryx anuntzator; it. caducéo). O ramura de laur saŭ de maslin cu doŭa aripĭ in virf shi inconjurata de doĭ sherpĭ. Era atributu luĭ Mercur zeu negotzuluĭ shi simbolu paciĭ prudentzeĭ shi vicleniiĭ (sherpiĭ) shi al harniciiĭ shi ĭutzeliĭ (aripele).

caducéu s. n. art. caducéul; pl. caducée

caducéu s. n. art. caducéul; pl. caducée

Caduceu = Caduceus.