cádmiu sm [At: MACAROVICI CH. 391 / V: ~um / E: fr cadmium] Metal moale albargintiu asemanator cu zincul folosit sub forma de aliaje in medicina in tehnica etc.

CÁDMIU s. n. Metal moale alblucitor asemanator cu zincul; se intrebuintzeaza sub forma de aliaje in medicina in tehnica etc.

CÁDMIU s. n. Metal moale alblucitor asemanator cu zincul; se intrebuintzeaza sub forma de aliaje in medicina in tehnica etc. [Pr.: miu] Fr. cadmium.

CÁDMIU s.n. Metal moale de culoare albaargintie care se aseamana cu zincul. [Pron. miu var. cadmium s.n. / < fr. cadmium].

CÁDMIU s. n. metal moale albargintiu asemanator cu zincul. (< fr. cadmium)

CÁDMIU n. Metal moale de culoare albargintie folosit mai ales pentru obtzinerea unor aliaje. [Sil. cadmiu] /<fr. cadmium

*cádmiŭ n. (d. cadmie). Chim. Un metal alb bivalent moale maleabil shi foarte ductil. E analog cositoruluĭ se topeshte la 315° shi ferbe la 770° dind nishte vaporĭ veninoshĭ. Sulfura luĭ (CdS) e galbena shi se intrebuintzeaza in pictura. Descoperit de Stromeyer shi Hermann la 1818.

cádmium sm vz cadmiu

CÁDMIUM s.n. v. cadmiu.

cádmiu [miu pron. mĭu] s. n. art. cádmiul; simb. Cd

cádmiu s. n. [miu pron. miu] art. cádmiul; simb. Cd

cadmiu

CADMIU (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 11241 p. t. 321°C p. f. 768°C); metal albargintiu. Se gaseshte in natura sub forma de combinatzii in minereuri de zinc. Functzioneaza in combinatzii in starea de valentza 2. Este folosit la obtzinerea aliajelor cu punct de topire scazut shi rezistente fatza de agentzii de coroziune k absorbant de neutroni in reactoarele nucleare etc.; sulfura shi oxidul de c. sint intrebuintzate la preparea culorilor fine shi a smaltzurilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer in 1817.

Cd simbol chimic pentru cadmiu.