2 definiții pentru bătălău (bătăuș)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bătălắu snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: ~laie sn, -lâie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + -(ă)lău] 1 Bătăuș. 2 Lopățică pentru bătutul rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băț scurt și gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; îf bătălăie) Termen colectiv care desemnează două instrumente ale cosașului: batca și ciocanul.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bătălắu1 (bătăuș) (pop.) s. m., art. bătălắul; pl. bătălắi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: bătălău (bătăuș)
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)