2 definiții pentru bărăta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărătá [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr- / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.

Intrare: bărăta
verb (VT48)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărăta
  • bărătare
  • bărătat
  • bărătatu‑
  • bărătând
  • bărătându‑
singular plural
  • băra
  • bărătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărăt
(să)
  • bărăt
  • bărătam
  • bărătai
  • bărătasem
a II-a (tu)
  • bărăți
(să)
  • bărăți
  • bărătai
  • bărătași
  • bărătaseși
a III-a (el, ea)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărăta
  • bărătă
  • bărătase
plural I (noi)
  • bărătăm
(să)
  • bărătăm
  • bărătam
  • bărătarăm
  • bărătaserăm
  • bărătasem
a II-a (voi)
  • bărătați
(să)
  • bărătați
  • bărătați
  • bărătarăți
  • bărătaserăți
  • bărătaseți
a III-a (ei, ele)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărătau
  • bărăta
  • bărătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)