opțiuni
  • info

8 definiții pentru bălăbăneală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.

bălăbăneală sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: bălăbăni + -eală] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6) Si: bănănăială (1-6), bălălăială.

bălăbăneálă s.f. (pop., fam.) Mers nesigur; mișcare legănată sau împleticită; (pop.) bălălăială. • pl. -eli. /bălăbăni + -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată (ca de om beat). Îi înveselea pe aceștia bălăbăneala lui Ion. PAS, L. I 27.

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală.

BĂLĂBĂNEÁLĂ ~éli f. Mers nesigur, legănat și poticnit. /a se bălăbăni + suf. ~eală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

bălăbăneálă s. f., g.-d. art. bălăbănélii; pl. bălăbănéli

Intrare: bălăbăneală
bălăbăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbăneală
  • bălăbăneala
plural
  • bălăbăneli
  • bălăbănelile
genitiv-dativ singular
  • bălăbăneli
  • bălăbănelii
plural
  • bălăbăneli
  • bălăbănelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăbăneală, bălăbănelisubstantiv feminin

  • 1. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi înveselea pe aceștia bălăbăneala lui Ion. PAS, L. I 27. DLRLC
etimologie:
  • Bălăbăni + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.