4 definiții pentru bădărău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bădărắu sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ~raie / E: ns cf mg badar „amestecat”] (Mol) 1 Mămăligă. 2 Mămăligă prăjită, cu unt sau cu cașcaval. 3 (Trs) Pâine cu legume.
bădărắu n., pl. inuz. ăĭe (ung. badaró, adică „amestec”, ca vorba omuluĭ care vorbește încurcat. V. bădăran). Est. Mămăligă amestecată cu unt orĭ cu cașcaval și prăjită. V. balmoș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bădăráu s.n. (reg.) 1 Mămăligă. ◆ Mămăligă prăjită cu unt și cașcaval. 2 Pîine cu legume. • pl. -aie. /cf. magh. badar „amestecat”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bădărắu s.n. (reg.) mămăligă cu unt sau cașcaval, prăjită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bădărău
bădărău substantiv neutru
| substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)