BÂZÂITOÁRE, bâzâitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)toare.

BÂZÂITOÁRE ~óri f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare

BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 sf Zbâmâitoare.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.

bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V. ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitoáre s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)