bârzeică sf [At: REV. CRIT. III 87 / V: bar~, ~rje~, ~rge~ / Pl: ~ici / E: sl бързъ „repede” + -eică] (Trs) Săniuță de copii, care se trage cu mâna și pe care se aduc lemne de la pădure Cf hâță, cioaclă, scarlete.

bîrzéĭcă f., pl. ĭ (d. sîrb. brz, vsl. brŭzŭ, răpede). Ban. Trans. Săniuță de cărat lemne orĭ de alunecat la săniuș. V. tîrlie.

bârzéică, bârzéici, s.f. (reg.) sanie mică.