3 definiții pentru bâltâcâială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bâltâcâială sf [At: CADE / V: băltăcăi~ / Pl: ~ieli / E: bâltâcâi] (Reg) 1 Scoaterea unui zgomot specific la mersul prin apă. 2 Zgomotul produs de apa care plescăie într-un vas.
bîltîcîĭálă f., pl. ielĭ. Acțiunea și rezultatul bîltîcîiriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BÂLTÂCÂIÁLĂ s. f. Plescăit, prin lovirea suprafeței unui lichid. (din bâltâc)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: bâltâcâială
bâltâcâială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||