9 definiții pentru bâiguială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bâiguială sf [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) bui~, bul~, ~ueală / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: bâigui + -ială] 1 Vorbă fără rost, fără temei Si: aberație, bâiguire (1), divagație, inepție. 2 (Mai ales la bolnavi) Delirare. 3 (Rar) Zăpăceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÎIGUIÁLĂ, bîiguieli, s. f. Faptul de a bîigui; vorbă fără șir, fără înțeles. Valuri de inepții și de bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză. VLAHUȚĂ, la TDRG. «Am amat» în loc de «am iubit» este o bîiguială ridicolă. ALECSANDRI, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bîiguială, pl. bîiguieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bîiguială s. v. AIURARE. AIUREALĂ. DELIR. DELIRARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bâiguială, bâiguielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Valuri de inepții și de bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- «Am amat» în loc de «am iubit» este o bîiguială ridicolă. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Bâigui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09