3 definiții pentru butica
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
butica vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.
buticá vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat.” Emisiune TV (din butic + -a)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: butica
| verb (V204) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)