9 definiții pentru burtea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
burtea sm vz burte
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BÚRTEA s. m. sg. Poreclă dată unui om burtos. Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: voc. burteo.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÚRTEA m. invar. fam. Poreclă dată unei persoane grase, cu burtă mare. /burtă + suf. ~ea
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
búrtea m. fără pl., gen. al luĭ (d. burtă). Iron. Foltea, om pîntecos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
búrtea s. m., g.-d. lui búrtea
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
búrtea s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M55) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular |
| |
| plural | — | ||
burteasubstantiv masculin
- 1. Poreclă dată unui om gras. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Burtă + sufix -ea. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.