9 definiții pentru burlui
Explicative DEX
burlúi sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.
BURLÚI ~ie n. pop. 1) Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. 2) Gâtul unei pâlnii. [Sil. bur-lui] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țurlui-burlui ai vz țurloi-burloi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
burlúi s. n., pl. burlúie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burlúi s. n., pl. burlúie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
BURLÚI s. v. cilindru, gât, glob, sticlă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burlui s. v. CILINDRU. GÎT. GLOB. STICLĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: burlui
burlui substantiv neutru
| substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)