4 definiții pentru burețel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
burețél sm [At: TDRG / Pl: ~ei / E: burete + -el] 1-2 (Reg; șhp) Burete (1) (mic) Si: burecior (1-2). 3 Colțunași foarte mici în formă de burete (1) sau de urechiușă Si: (reg) buretiță.
burețél, m., pl. eĭ. Dim. d. burete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
burețél s. m., pl. burețéi, art. burețéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burețél s. m., pl. burețéi, art. burețéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: burețel
burețel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)