5 definiții pentru burdac

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac.

burdác sn vz bardac

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burdác (reg.) s. n., pl. burdáce

burdác s. n., pl. burdáce

Intrare: burdac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdac
  • burdacul
  • burdacu‑
plural
  • burdace
  • burdacele
genitiv-dativ singular
  • burdac
  • burdacului
plural
  • burdace
  • burdacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burdac, burdacesubstantiv neutru

  • 1. regional Urcior cu gura strâmtă și cu dop. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.