O definitzie pentru buntului

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

buntuluĭésc shi bontaluĭésc v. tr. (rus. buntovátĭ. V. bunt). Mold. Pop. Rascol revolt. V. refl. Se buntuluĭa k bivolu’n taboni. V. zavergisesc.

Intrare: buntului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buntului
  • buntuluire
  • buntuluit
  • buntuluitu‑
  • buntuluind
  • buntuluindu‑
singular plural
  • buntuluieshte
  • buntuluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • buntuluiesc
(sa)
  • buntuluiesc
  • buntuluiam
  • buntuluii
  • buntuluisem
a II-a (tu)
  • buntuluieshti
(sa)
  • buntuluieshti
  • buntuluiai
  • buntuluishi
  • buntuluiseshi
a III-a (el, ea)
  • buntuluieshte
(sa)
  • buntuluiasca
  • buntuluia
  • buntului
  • buntuluise
plural I (noi)
  • buntuluim
(sa)
  • buntuluim
  • buntuluiam
  • buntuluiram
  • buntuluiseram
  • buntuluisem
a II-a (voi)
  • buntuluitzi
(sa)
  • buntuluitzi
  • buntuluiatzi
  • buntuluiratzi
  • buntuluiseratzi
  • buntuluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • buntuluiesc
(sa)
  • buntuluiasca
  • buntuluiau
  • buntuluira
  • buntuluisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)