BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

bungálov sn [At: DEX / V: (iuz) -Ióv / Pl: ~uri / E: eg bungalow] Locuință (fară etaj) din lemn sau din împletitură de trestie înconjurată de terase.

BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

BUNGALÓU s.n. v. bungalov.

BUNGALÓV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bún-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow].

BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)

bungalóu s. n. 1981 Casă (de vacanță) cu un singur nivel și cu verande v. braca (din engl. bungalow; cf. fr. bungalow; DEX, DN3)

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri