opțiuni
  • info

13 definiții pentru bulfeu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

bulfeu1 sm vz bufleu

bulfeu2 sn [At: DAMÉ, T. 13 / V: bal~, bâl~, bel~, ~fei, ~feie sf, ~fele sf / E: mg bélfa] Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară; lopățică. Ei că mi-or tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări. TEODORESCU, P. P. 454. – Pl. și: (s. m.) bulfei (PĂSCULESCU, L. P. 97).

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Magh. bélfa.

BULFÉU ~e n. Fiecare dintre cele două chingi laterale paralele, care leagă partea de sus a jugului cu cea de jos. [Sil. bul-feu] /<ung. bélfa

bulféŭ și bolféŭ n., pl. eĭe (ung. bélfa). Lemnu opus resteuluĭ, fiulare, jiglă. – Și -féĭ (pl. eĭe) și -feĭe, belfeĭe (pl. eĭ). V. jug.

bufléu sm [At: DELAVRANCEA, S. 229 / V: bulféu1 / Pl: ~ei / E: ns cf bufi] Cățeluș gras.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulfée

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BULFÉU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)

BULFEU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulféu (bulféie), s. n. – Bucată de lemn care leagă cele două piese orizontale ale jugului. Mag. bélfa (Mîndrescu 138).

Intrare: bulfeu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulfeu
  • bulfeul
  • bulfeu‑
plural
  • bulfeie
  • bulfeiele
genitiv-dativ singular
  • bulfeu
  • bulfeului
plural
  • bulfeie
  • bulfeielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulfeu, bulfeiesubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lopățică
    • format_quote Ei că mi-or tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări. TEODORESCU, P. P. 454. DLRLC
  • comentariu Plural și: (masculin) bulfei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.