opțiuni
  • info

12 definiții pentru bujorel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

bujorel sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ei / E: bujor + -el] 1-2 (Șhp) Bujor (mic). 3 (Bot; reg) Gemănariță (Orchis Papilionacea). 4 (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 5 (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 6 (Bot; reg) Floare-de-leac (Ranunculus repens). 7 (Bot; reg) Rămurele (Romaria botrytis)[1]. 8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu. corectată

  1. Romaria Botrytis → Ramaria botrytis — Ladislau Strifler

BUJOREL, bujorei, s. m. Mică plantă erbacee din familia orhideelor, cu frunze ovale și lunguiețe, cu flori purpurii și mari (Orchis papilionacea); gemănariță. Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. A. 125.

BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari și purpurii (Orchis papilionacea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUJORÉL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.

BUJORÉL s. v. floare-de-leac, untul-vacii.

BUJOREL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.

bujorel s. v. FLOARE-DE-LEAC. UNTUL-VACII.

BUJORÉI s. pl. v. poroinic, spânz.

bujorei s. pl. v. POROINIC. SPÎNZ.

Intrare: bujorel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujorel
  • bujorelul
  • bujorelu‑
plural
  • bujorei
  • bujoreii
genitiv-dativ singular
  • bujorel
  • bujorelului
plural
  • bujorei
  • bujoreilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bujorel, bujoreisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui bujor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bujoraș
  • 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii (Orchis papilionacea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gemănariță
    • format_quote Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. A. 125. DLRLC
etimologie:
  • Bujor + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.