buiurdiu sn [At: ȘIO / V: buior~, buiorultiu, ~rlău, ~ruldiu, buirultău, ~rultiu / Pl: ~ii / E: tc buyur(ule)] (Trm) 1 Ordin al unui pașă sau al marelui vizir pentru Constantinopol. 2-3 (Pex) Ordin (sau decret) domnesc. corectată

buiurdiu n. odinioară: 1. ordinul unui pașă sau vizir pentru Constantinopole (în opozițiune cu firman, destinat provinciilor); 2. decret domnesc. [Turc. BUYURDU].

buĭurdíŭ n., pl. urĭ (turc. buĭurdu). Vechĭ. Ordin scris de un pașă, de vizir saŭ de domn. – V. firman.

buiurultíu sn vz buiurdiu

buiurdíu (-íe), s. n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdisi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).

buiurdíu, buiurdíuri, s.n. (înv.) ordin scris de un pașă, de un vizir.