9 definiții pentru bucățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).
bucățél sm [At: DEX2 / E: bucățea css] Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bucățél m., pl. eĭ (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUCĂȚÉL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câinească.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCĂȚEL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-cîinească.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucățel, bucățeisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). DEX '09 DEX '98sinonime: iarbă-câinească
etimologie:
- bucățea (prin substituire de sufix). DEX '09 DEX '98