3 definiții pentru bucleu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCLÉU s.n. Țesătură, stofă cu aspect buclat. [< fr. bouclé].
BUCLÉU ~e n. Material textil cu aspect buclat. [Sil. bu-cleu] /<fr. bouclé
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucléu s. n., pl. buclée
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bucleu
bucleu substantiv neutru
| substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)