6 definiții pentru brăcaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brăcáci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.
brăcăcél sn [At: H II, 245 / Pl: ~e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Brăcaci (mic). 3 Conținut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conținutul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brăcáci (rar) s. n., pl. brăcáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăcáci s. n., pl. brăcáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brăcáci, brăcáce, s.n. (reg.) căldare spoită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||