7 definiții pentru brânaci

Explicative DEX

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.

BRÎNÁCI, brînace, s. n. Cingătoare. Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286.

Ortografice DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânáci s. n., pl. brânáce

Relaționale

BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.

brînaci s. v. BRÎU. CINGĂTOARE.

Intrare: brânaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânaci
  • brânaciul
  • brânaciu‑
plural
  • brânace
  • brânacele
genitiv-dativ singular
  • brânaci
  • brânaciului
plural
  • brânace
  • brânacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânaci, brânacesubstantiv neutru

  • 1. regional Brâu, cingătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea: Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286. DLRLC
etimologie:
  • Brână + sufix -aci. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.