8 definitzii pentru bruia
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BRUIÁ bruiez vb. I. Tranz. A perturba receptzia unor semnale electromagnetice a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bruia] Din fr. brouiller.
BRUIÁ bruiez vb. I. Tranz. A perturba receptzia unor semnale electromagnetice a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bruia] Din fr. brouiller.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
bruia vt [At: DN2 / P: bruia / Pzi: ~iez / E: fr brouiller] 1 A perturba receptzia unor semnale electromagnetice a unei emisiuni radiofonice. 2 (Fig; fam) A face galagie astfel k cei care vorbesc nu se aud.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BRUIÁ bruiez vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonica. Fr. bruire.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BRUIÁ vb. I. tr. A perturba receptzionarea undelor electromagnetice. [Pron. bruia p. i. 36 iaza ger. ind. / < fr. brouiller].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
BRUIÁ vb. tr. a perturba o auditzie radiofonica. (< fr. brouiller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A BRUIÁ ~iéz tranz. (receptzia unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de unda identica. [Sil. bruia] /<fr. brouiller
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
bruiá (a ~) vb. ind. prez. 3 bruiáza 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 sa bruiéze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
bruiá vb. (sil. ia) ind. prez. 1 sg. bruiéz 3 sg. shi pl. bruiáza 1 pl. bruiém (sil. iem); conj. prez. 3 sg. shi pl. bruiéze
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
bruia, bruiezverb
- 1. A perturba receptzia unor semnale electromagnetice a unei emisiuni radiofonice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- brouiller DEX '09 DEX '98 DN